Cineva îmi spunea că o să înceapă să aibă lumea pretenții de la mine. Am început să râd.

Chiar și mama îmi spune că de-acum sunt om mai serios.

Printre primele urări primite pe Facebook a fost și: “Ia uite cine schimbă prefixul!”.

Mă folosesc de blogul meu ca să vă anunț că mă doare fix în coț că am 30 :)) La modul bun, evident!

Vă anunț oficial că aștept vârstă asta de vreo 3 ani. La 27, am început să spun că am 28, la 29 deja declaram că am 30. Acum în sfârșit simț că e cazul să nu mai adaug un an. Nu mă întrebați ce e în capul meu, mai am încă 30 de ani să îmi dau seama.

Dacă la 30 de ani știi ce îți place profesional și lași lenea deoparte,

Dacă nu ți-ai pus încă pirostriile și nu ai deja 1 copil și jumătate, dar știi ce vrei și ești dispusă să nu faci niciun compromis,

Dacă ești înconjurată de câțiva prieteni buni pe care îi suni la 12 noaptea după o țuica bună că tu ești cu febră 38,

Dacă lumea îți spune că ești nebună dar ei zâmbesc de nu mai pot,

Dacă mai și dansezi singură prin casă și îți cântă muzica în suflet,

Atunci nu văd ce e cu toată panica asta cu viața la 30 de ani!

PS:

Ai mei s-au întrecut anul asta.. 31 de trandafiri care au împodobit cadoul meu la 3 dimineață 🙂

Restul surprizelor rămân pentru mine 🙂

Uitați-vă la moacă mea.. nici la 20 nu păream atât de inocentă :)) Măcar la 20 eram :))

Așa că, faceți-mi drum.. pășesc cu zâmbete înainte!