Luni.. coșmarul de luni după ce două zile a fost weekend și chiar și eu am lenevit. Mă ia oarecum bucuria de fiecare dată când mă așez la calculator pentru munci pentru că eu construiesc ceva și iese bine. Mi-e drag să jonglez cu strategii online, să vând online, să exist online ca afacere. Dar viața mea nu e online și, mai ales, viața mea nu e pe Facebook.
Trăiesc dincolo de Facebook
„Cum, ai fost în vacanță și nu ai anunțat?”, mă certa acum ceva vreme cel mai simpatic vecin din bloc cu care mă cunosc de ani de zile. Well, well.. ce pot să spun :)) Mă pot distra și fără să anunț. Mai îmi scapă câte un check-in de pe unde sunt..câte o poză dacă e ceva remarcabil dar nu am înțeles în veci cum poți să fii în vacanță și să postezi în fiecare zi câte 3-4 poze. Pe mine mă ia o lene seara de stat online iar ziua casc ochii mari și mă bucur de tot ce e nou.
Ce sentimente poate genera Facebook-ul? Rar mă face să zâmbesc..ar trebui să fie o super postare. De râs nici nu mai zic. Nu îmi simt prietenii aproape acolo.. Nu pot flirta cum trebuie acolo, nu simți emoția gesturilor acolo. Facebook-ul e bun pentru tone de lucruri, nu am să îi neg rolul pe care îl joacă în viața mea. Dar viața mea nu e online, nu e afișată acolo..nu de pe Facebook afli pe bune ce mai fac și ce mai simt.
Like, comment și share?
Din nefericire, nu m-a lovit vreodată isteria de a-mi număra like-urile de la vreo poză. Pot să vă spun la prima vedere că selfie-urile fac like-urile să curgă dar nu suferă comparație cu ce pot strânge pisicile mele. Ele sunt adevăratele vedete. Nu am stat niciodată să văd dacă vreunul din tipii de care îmi place îmi dă like. Și nici nu m-a interesat. Nu vânez comentarii „vaiii, dar ce mumoasă ești!”, orgoliul meu (care este considerabil) nu este hrănit adecvat de ceea ce poate oferi Facebook-ul.
Îmi pare rău să o spun dar 100 de like-uri de la tipi nu pot echivala expresia de pe fața unui singur bărbat atunci când arăți demențial. 30 de inimioare primite la postări nu te fac să te simți mai dorită ca atunci când îți ia mâinile într-ale lui și tremură de emoție ca un copil. 10 comentarii la o postare scrisă nu sunt același lucru cu „sunt alături de tine” primit de la prietena cea bună.
Nimic nu poate înlocui emoția umană. socializarea face to face, zâmbetul celor dragi, excursiile cu fetele, săruturile fierbinți și lista poate continua..Facebook-ul este un instrument minunat dar viața mea adevărată niciodată nu va fi acolo.
De aici..numai zâmbete!