S-au umplut deja piețele. Oamenii sunt obosiți dar nu îndeajuns încât să renunțe la goana după cumpărături. În Obor se țipă clar și tare cât e kilogramul de miel. „Tânăr și proaspăt”. Nu mi-e scârbă de condițiile din Obor, mi-e scârbă de oamenii lacomi care cumpără carne de miel de dragul unui obicei vechi care le justifică lăcomia. Și atât.

Tu simți Paștele?

Mi se pare o întrebare logică și de bun simț. Ții chiar atât de mult la friptura aia de miel? Să bagi ouă fierte în tine până îți crapă ficatul? Să îți iasă drobul de miel pe urechi și pe nas?

„Sunt obosit, vreau doar să mă odihnesc”, asta aud de la toți.  Nu aveți timp de curățenie, cumpărături, luat cadouri. Paștele nu va însemna nimic. Teoretic sunt 3 zile libere – practic, una e de alergătură, una de vizite și cealaltă de pregătit pentru muncă. Ce mai înțelegi din ziua de luni?

Poate printr-o minune vei ajunge la miezul nopții să iei lumina. O lumină care ție nu îți mai spune oricum nimic că ți-e prea somn și nici nu îți dai seama când îi pârlești puțin părul celui din față.

Paștele și 1 mai

Cine le-o fi pus în același weekend, chiar nu mai contează – dar nu puteau și ei să se gândească la oboseala acumulată? Cum combinăm micii cu mielul? Vinul roșu cu berica? Și mai pui pe deasupra că mai și plouă. Mi-e milă de cei care pleacă pe undeva și vor sta prinși prin vreo cabană în timp ce afară plouă liniștit.

Băi băieți, trezirea! Te doare la bașcheți de Paște – f bine, comandă-ți mâncare acasă, fă un grătar în balcon, pune seriale la vizionat și stai în pat 3 zile. Se strică și farmecul Paștelui și veți avea și aceleași moace triste și după. Așa e toată lumea fericită. Haideți să fim realiști o clipă. Și nici să nu începem cu kilogramele de după, că ne supărăm!